luni, februarie 05, 2018

ALTĂDATĂ

Altădată pe când sufletul era singura monedă de schimb
Care mai valora ceva în gaura asta
Ţi-aş fi spus adevărul în faţă:
Motivul pentru care te sărutam atunci era
Răspunsul la întrebarea de ce mă săruţi

Eu te iubeam tot cu subînţeles printre gene
Murind puţin câte puţin
Sufocat de acidul grămezii de hormoni nucleari
Dar vremurile uceniciei au trecut
Lupul a muşcat noaptea din lup sfâşiindu-se

Ţi-aminteşti cămaşa cu manşete existenţiale
Din care-ai tăiat fâşii şi-ai împletit frânghii
De legat jurăminte sălbatice
Când tălpile tale foşneau pe mochetă
În frumuseţea aceea de haos 

Doamne ce bucurie tristă era iubirea ta
Ca un drapel zdrenţuit de vânturi şi ploi
de la capul bunei speranţe

Mai sus paralel
ceasul meu biologic se zbătea într-o baltă de sânge
Cerşind îndurare şi chiar aşa în urletul fiarei
Am dus în laţ lupul din mine şi l-am priponit
De cabana vânătorului

Să-i facă el felul dacă eu n-am permis
Să ucid animale