marți, mai 31, 2011

INTERNAREA

Dacă ţi se face rău în Bucureşti, da rău, nu glumă, o iei pîş pîş spre un spital care are serviciu de urgenţă. A, e sîmbătă pe la prînz. Ajungi clătinîndu-te la Spitalul Sfînta Maria, fostul Spital CFR de pe Bul. 1 Mai (Mihalache). Te consultă o domnişoară doctor care nu poate trage o concluzie. Prea multe simptome, specifice prea multor anamneze. Îşi cheamă colegul, alt doctor tinerel, şi acesta îl solicită pe şeful de secţie. Toţi trei decid să te interneze. Te întinzi gemînd în pat şi rezerva 2 se învîrte ca o capsulă cosmică. Năvălesc asistentele cu perfuzia. Ce-o fi în lichidul ăla transparent, numai ei ştiu, dar ţi-e mai bine după vreun sfert de oră. Dispar oboseala, senzaţia de foame, dezechilibrările, dureririle din partea dreaptă a abdomenului. Splina-i tare, însă, şi dureroasă.
Anunţi un prieten că eşti în spital, şi mobilul îţi devine centrală. Povesteşti tuturor că ţi-e rău, cum s-a întîmplat şi că nu ştii care-i diagnosticul, că-i afurisita de fiere, că-i ficatul, că... Dar ei insistă, de dragul tău: cît mai stai, ce să-ţi aducă, ce ţi-ar plăcea. Numai că tu nu vrei nimic: n-ai voie să mănînci absolult nimic, nici să bei măcar, nu mai zic de fumat.
Reuşeşti să pui mîna pe telefonul care sună iar, şi, na, catastrofă: iese acul din branulă şi ţişneşte sîngele ca dintr-un robinet. Pe gresie se formează o băltoacă roşie. Calci în ea spre baie, dai drumul la apă, ţii vena cu degetul, totul e un dezastru. Rezolvat scurt de femeia cu mopul.
Cică, hai să scoatem colecistul, că el ne face probleme. Colecistul, adică tot aia cu fierea sau vezica biliară. Căci avem colecistită. Şi operaţia e laparoscopică. Nu simţi nica şi te eliberează de grija litiazei colecistice. Adecă a pietrei la. Aşa-i zice, piatră, dar poate fi nisip sau mîl (sludge). Care poate migra pe coledoc şi-l blochează. Şi lichidul nuşcare pe care-l produce fierea, nu se mai varsă-n colon, ci difuzează-n sînge şi-l otrăveşte.
De-aia ai metabolismul dat peste cap, de-aia ţi-a crescut burdihanul, de-aia respiri greu şi te trezeşti ca naiba dimineaţa.
Ca să vezi ce-am învăţat io de sîmbătă pînă azi.
Dacă-i interesant, mai am şi urmarea, căci nu s-a terminat:)

miercuri, mai 25, 2011

OTV - POST CULTURAL

DDD a pus în grilă o transmisie în direct de la catafalcul lui Fănuş Neagu. Program cultural, cum ar veni, mai ales că familia marelui scriitor a interzis accesul presei pe motiv de afirmaţii cretine.
Viitorele prezident l-a trimis acolo pe singurul lui reporter,, specializat în îngropăciunile celebrităţilor.
Iată un comentariu anonim la o ştire de la înmormîntarea Mădălinei Manole: Lipsă de profesionalism si de respect la acest reporter care de fapt e un disperat. Nu este deajuns că presa nu a lăsat în pace familia, prietenii şi fanii să o plângă în pace pe Mădă, acum şi ăsta care vede că Petre e şocat şi distrus de tragedie, se bagă aşa în sufletul omului. Ruşine otv.
Hai că mai dau o opinie la o ştire despre reportajul cu despărţirea Iri-Monica: "Ştirea vietii mele, se sparge poarta". Asta s-a auzit din gura...unui reporter aflat în faţa porţii pe cale să fie forţată a domeniului lui nea Iri orgoliosu'. Unde am auzit asta? păi la OTV, unde s-a difuzat filmul complet al acestei intrări in forţă. Cine putea fi atât de aproape încît să se audă clar tâmpenia ăsta? Mirobolantul element ţăcănit Horaţiu Tudor. Tipul ăsta ori joacă permanent un rol, ori aşa e el, fiindcă e a nu ştiu câtă gogomănie oligofrenă care i-a ieşit pe gură. În ultima vreme, domnu Horaţiu, care desigur poate spune că n-am făcut şcoala împreună, are şi o coafură pe măsura clovneriei de care dă dovadă, în special prin mimică şi gesturi.
Dacă mai vreţi, îl regăsiţi pe marele Horaţiu la catafalcul lui Păunescu, al lui Dinică, al lui Iordache, plus la toate scandalurile care fac rating.

Azi, la Uniunea Scriitorilor, reporterul trăznit îl întreabă pe Mircea Albulescu, după ce acesta vorbise vreo cinci minute despre valoarea lui Fănuş, dacă operele marelui dispărut vor rămîne în top, acum, după dispariţia autorului. Actorul îşi şterge lacrimile şi, uluit de idioţenie, îi aruncă o privire ucigătoare pe sub sprîncenele de stejar: Păi, dacă n-ai înţeles asta din ce-am vorbit pînă acum, înseamnă c-am vorbit degeaba...
Dacă oteveul a ajuns să facă emisiuni culturale cu reporterul trăznit, cu marele criminalist Claudiu Bălan, cu uriaşul scriitor necunoscut Mircea Popa şi cu decidentul cu ochelari albaştri Cornăţeanu, e bine. Partidul poporului vine la putere şi salvează naţia. Şi pe intelectuali.
Vreau lămîie.

De pe pachetul de Kent mă priveşte cancerul. Am nimerit un pachet cu avertismentul cu şaorma la gît. Ştiu. Abia aştept.
Bine că nu-i ăla cu impotenţa.

marți, mai 24, 2011

ÎNGERUL A STRIGAT

I-aş tot mulţumi poetului Gheorghe Tomozei care mi l-a adus pe boier la botezul primei mele cărţi, acum 17 ani. "Te urăsc, poete!" - a spus Maestrul şi-a bătut din palme, după ce a recitat două poeme din volum. Şi lumea din librărie a rîs. După lansare, ne-am dus pe jos la Casa Bacovia. La uşă, Fănuş Neagu şi-a făcut semnul crucii, ca la intrarea-n biserică. Aşa se cuvine cînd intri în casa unui barbar bîntuit de poezie - a zis ca pentru sine. Într-un duet straniu cu vocea lui Bacovia care se auzea din difuzoare, uriaşul a recitat aproape cîntînd, Lacustra şi Plumb şi Toamnă şi toate cîte-or mai fi fost pe discul plin de zgîrîieturi. Apoi, la "colocviul de impresii", pînă noaptea tîrziu, ne-a spus Eminescu şi Blaga şi Nichita. Dădeau zori violete peste Bacău şi Fănuş era un fluviu de poezie.

Azi noapte, Fănuş a tăcut şi-a plecat. În nemurire, să se odihnească de metaforă, de vin bun şi de cuvinte de mare meşter.
Sătul de vorbăria care ne sufocă. Plictisit de mîrşăviile televizate. Obosit să tot măture cu ironii mizeria intelectuală a contemporanilor. Doborît de cancer - "Dar să-i zici neoplasm, că doar suntem intelectuali!"

Să-i dea Dumnezeu lumină.

marți, mai 17, 2011

LA CIRC, UN ACCIDENT BANAL


Iar clovnii din arenă au ţipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Că poate fi si-un accident adevarat Şi-a fluierat... Zadarnic — Mortul n-a mai înviat... Păcat de el !...
E clar că Brânduşa e pe sîrmă, fără plasă, într-un echilibru precar şi are o mîţă-n sac. Dar s-ar putea să facă o scamatorie şi să scoată de-acolo un NUP.
Cu incompatibilitatea dintre funcţia de parlamentar şi cea de director al Circului de Stat, să zicem că ANI e în aer. Căci nu se ştie în ţara noastră europeană dacă o hîrtiuţă de la Camera Deputaţilor bate o lege organică. Şi cu Mircea Diaconu, director la Nottara şi totodată senator, e aceeaşi poveste ambiguă. Iar justiţia românească face pe mortu-n păpuşoi. Că-i greu să te decizi să pui tractorişti ca şefi la instituţiile de cultură, să pui ingineri, sudori sau contabili, în locul unor personalităţi artistice incontestabile.
Însă, pe acuzaţia că managerul circului şi-a dat singură paraua teatrului, madam Novac se cam bîlbîie. Ba că şi-a semnat contractele pe firmă şi că-s sub preţul pieţei, ba că, dacă le făcea pe persoană fizică era altceva, ba că nu-s contracte comerciale de achiziţii, ci pe drepturi de autor. Ba că a votat Consiliul de administraţie şi ea nu. Mai amestecă şi gestiunea colectivă în tărăşenie, ca să fie numărul mai fastuos. Un număr de 200 de mii de euro pe care ea însăşi şi i-a dat din bugetul comunal al bucureştenilor.
Io cred că aici a cam încurcat borcanele.

Dar vă imaginaţi că directorul Circului de Stat românesc are un salariu de 2 800 de lei? Totuşi, e deputat PDL, la naiba.

foto: www.portalstiri.ro

duminică, mai 15, 2011

ROMÂNIA NU MAI ÎNŢELEGE NIMIC


După cum am anunţat opinia publică, nu am simpatii politice.
De aceea, judec la rece congresul PDL.
- N-am înţeles de ce s-a scandat în sală LIBERTATE. Asta după ce Blaga a zis să iubim acest partid aşa cum este pentru că merită, iar Boc a atenţionat asistenţa că e pierdere de timp. Era vreo revoluţie şi noi nu ştiam?
- N-am înţeles de ce cameramanii au filmat gleznele pedelistelor care intrau în convenţie. Ca să vedem ce mişto e cu pedeleul?
- Mare subiect cu maşinile cu care au venit bieţii băsişti la convenţie. Bentley, merţane, Roveruri. Dacă veneau cu carul cu boi, era mai bine pentru ţară?

luni, mai 09, 2011

HOP ŞI EU CU PETIŢIA

Uneori, dimineaţa, te trezeşti cu o idee şi arzi de nerăbdare s-o pui în aplicare.
Uneori însă, ideea nu-i prea grozavă şi-ţi dai seama că transpunerea ei în viaţă e nu numai inutilă, dar poate fi şi dăunătoare, dacă nu catastrofală.
Nu trebuie să ratezi niciodată ocazia de a tăcea. Dar, mai important e să te opreşti la timp, cînd începi să faci o tîmpenie.
Sau să te oprească alţii.
Dublarea filmelor este o idee cît se poate de proastă!



http://www.petitieonline.ro/p etitie-p56028047.html

vineri, mai 06, 2011

EU NU, EU NICIODATĂ, EU NU

E momentul să recunosc: nu sunt bun de agent secret.
Na.
Nu rezist la tentaţii, la frig, la arsul cu ţigara, la femeile frumoase (tot aia), la bătaia la tălpi, îmi dau lacrimile la madam Fabian, la Beatles, la copilăria mea.
Toate tentativele de a mă lăsa de fumat, de poezie, de orice, au eşuat.
Rîd la bancuri bune.
Cum ar veni, mă manifest.
Şi asta nu se face la un luptător. C-o fi el Seal, GRU, MI5, SIE, CIA, etc.
Ăştia-s daţi dracului. Le zice şefu: pleci în Pakistan să-l arzi pe Bin Laden. El lasă berea, îşi pupă nevasta (wow ce bucată!), copilul dormind, ia puşca şi urcă pe chopper, îşi pune casca, aruncă o ultimă privire spre fereastra luminată a căsuţei sale şi goneşte spre Black Hawk. La un semn, deschisă-i calea, daunloadează forţos pe frînghie taman în Pakistan, la punctul fixat cu gipiesul, undei binladenul trufaş, futu-i mama lui de terorist. Intră-n domiciliul celui care-a băgat spaima-n american. Dă de ultima nevastă a cremenalului. I-o trage cu M4-ul clasic la foc semi-automat şi burst de 3 focuri. Aia moare spasmodic. Apare şi musiu Bin din buda secretă de la subsol. Încă o rafală care-i face faţa incongruentă pentru prime time.
Dar.
Omenirea e răzbunată.
Numa că io, nu.
Iaca de aia, nu-s bun de spion.

miercuri, mai 04, 2011

GREAŢA FĂRĂ FRONTIERE


Moartea lui Bin Laden, bîlbîielili americane pe toate posturile.
Scutul antirachetă într-o bază aeriană fruntaşă în plantarea de Miguri. Lîngă polul deşteptăciunii din România, Caracal.
Frigul naibii de-afară.
Divorţul Oana-Pepe la notar, explicat pe toate posturile.
Curtea Constituţională, forţa antidemocratică supremă.
52 de ţigani români, hoţi de cupru în Spania.
Ministerul Finanţelor a mai împrumutat un miliard de euro. Cu dobîndă ţeapănă.
Mîrlanii de la Vama Veche.
Mai vreţi?
Faceţi rezerve de lămîie.

marți, mai 03, 2011

DISTRACŢIE LA DEVESELU

Preşedintele Băsescu a cerut aprobarea primarului din Deveselu să înfiinţeze în localitate scutul antirachetă. L-a chemat la Bucureşti să discute cu el. O oră. Primarul, fost pilot, aştepta asta din anul 2002. Numa că-n 2002, la Cotroceni era alt prezident. Primarele a mulţumit conducerii superioare şi la americani că s-a realizat acest eveniment în comuna Deveselu. Nu s-a pus problema culturilor agricole, deşi sunt oameni care se tem de această chestiune, dar puţini. Dl. primar zice că nu vede care ar fi problemele, căci în comună sunt oameni piloţi încă din 1953 şi ştiu ce vor. Cam doar 10 la sută din 3200 de locuitori consideră că amplasarea scutului e un fapt neplăcut, delicat, deosebit, a declarat în direct edilul.
Dar restul, rezervişti, familii militare mixte, nu se tem să le dea cineva cu racheta-n cap şi sunt gata să intervină oricînd să apere scutul cu trupurile lor.

Polonezii şi cehii n-au zis nici ei nu la scut, dar au pus ceva condiţii. Românii, prin deveselenii lor, mai practici, s-au gîndit la cîte oltence se vor mărita cu americani (fetele din sat au primit rexone şi au şi început să se spele în aşteptarea sutelor de băieţaşi americani) şi au zis mersi mult că li s-a desenat gratis ţinta pe piept.
Deveselă ţară.

luni, mai 02, 2011

OSAMA DE CUVINTE

Ion Neculce, deja celebrul cronicar de care orice absolvent gimnazial a auzit, a fost un vizionar. El a descris, cu sute de ani înainte, situaţia actuală. Povestea cu Bin Laden e de cuvinte. Zece agenţii de presă relatează diferit despre aşa-zisa dispariţie a teroristului. Unii cică l-au mierlit cu rachete, alţii că l-au bulit c-un glonţ în cap. În fine, variantele sunt care mai de care mai creatoare de rating.
Dincolo de toate, titlul principal ar trebui să fie "Osama l-a terminat pe Obama". Căci, dacă Osama e mort de-adevăratelea, Obama are un mare morcov în cur, de-a dat consemn de alertă generală de bombă atomică. Dîrdîie cenuşa-n el de teama atentatelor cu care-l ameninţă mujahedinii.
O samă de cuvinte.